Ce se întîmplă în Transnistria? Şase şcoli transnistrene au primit la mijlocul lunii iulie un ultimatum prin care erau obligate să renunţe la predarea în limba româna cu grafie latină (în regiune mai funcţionează cîteva şcoli în limba „moldovenească” cu grafie chirilică).
Unele şcoli au fost imediat închise. În şcoala nr. 20 (liceul „Lucian Blaga”) cu predare în limba româna din Tiraspol, unde studiau peste 500 de elevi, miliţia transnistreană a sechestrat bunurile materiale şi arhiva, a spart uşile şi ferestrele instituţiei.
În cîteva şcoli (nr. 19 din Tighina, nr. 12 de la Rîbniţa şi şcoala pentru copii orfani din Tighina) profesorii, elevii şi părintii, s-au opus acestei tentative şi nu au permis nici unui responsabil transnistrean să pătrundă în curtea şcolilor. Imediat şcolile au fost debranşate de la apă şi de la energie electrică. Profesorii, parinţii şi elevii şcolilor au continuat să supravegheze instituţiile, zi şi noapte, pentru a nu permite inchiderea lor de către autoritatile transnistrene
Miliţienii transnistreni au luat cu asalt şcoala din Rîbniţa, spărgînd uşile cu un aparat de sudat şi au arestat mai mulţi profesori şi părinţi aflaţi în incinta şcolii.
Copiii din orfelinatul din Tighina au rezistat acestui asediu mai mult de o lună, doar reprezentantii Misiunii OSCE le puteau aduce alimente, ei însăşi aducînd apa cu căldările şi folosind grupurile sanitare din curte. De o lună de zile aceşti mici eroi au reuşit să aducă aminte românilor ce inseamnă să lupţi cu demnitate pentru o cauză.
Printr-un gest de „mărinimie” în urma condamnărilor şi protestelor internaţionale, regimul din Tiraspol a afirmat că-şi anulează decizia. Însă la 1 septembrie, începutul anului şcolar în Moldova, elevii de la şcolile nr. 20 din Tiraspol şi nr. 12 din Rîbniţa au făcut primele lecţii în stradă.
România din 1940 a lăsat fără luptă Basarabia, trădînd idealurile celor ce au dorit unirea în 1918. România din 1991-1992 a lăsat românii din Republica Moldova să lupte singuri cu imperiul rus, trădînd năzuinţele celor ce doreau o unire rapidă. Republica Moldova a trădat transnistrenii ce au luptat cu armele în mîini împotriva Rusiei, a lăsat membrii grupului Ilaşcu să putrezească zeci de ani în inchisorile din Tiraspol. Oare sînt românii buni doar de trădări? Acum nu vom lăsa copiii ce luptă cu demnitate pentru dreptul lor de a studia în limba română!!
Începînd cu 1 septembrie organizăm mitinguri în faţa ambasadei Rusiei. Participaţi cu noi, nu fiţi indiferenţi.
Cîteva explicaţii în privinţa Transnistriei
De multe ori se poate auzi „Transnistria n-a fost şi nu e românească”, „să dăm Transnistria Ucrainei şi să recuperăm Basarabia de sud şi Bucovina de nord”. După părerea noastră, astfel de afirmaţii sînt naive, incorecte, descurajatoare pentru românii din Transnistria şi chiar insultătoare pentru ei.
Teritoriul Transnistriei a constituit, din punct de vedere istoric, o zonă de interferenţă între culturi şi state, însă neîntrerupt locuită de o populaţie băştinaşă românească majoritară.
Fiind anexată cu forţa armată de Rusia ţaristă la 1792, iar populaţia lui – supusă unui intens proces de rusificare, acest teritoriu este transformat pentru următoarele secole într-un cap de pod al expansiunii ruseşti în Balcani.
Necătînd la asta, după ultimul recensămînt sovietic din 1989 în Transnistria populaţia românească este majoritară – 40%, în timp ce ucrainenii constituie 28% şi ruşii 25%. Românii fiind băştinaşi, majoritatea (70-80%) satelor din regiune sînt moldoveneşti (româneşti), şi de sute de ani aceşti ţărani (prea) paşnici lucrează şi locuiesc pe acest pămînt.
În 1992 Rusia a organizat şi a dezlănţuit un război nedeclarat împotriva Republicii Moldova, participînd cu forţe armate şi tehnică de război – tunuri, tancuri, avioane. Ca rezultat al acestei agresii Rusia a ocupat o pătrime din teritoriul RM şi a instalat pe acest teritoriu aşa-numita Republică Moldovenească Nistreană. Acest regim încalcă flagrant drepturile şi libertăţile omului, promovează o politică de genogid ento-cultural al populaţiei autohtone. Au fost izgonite din Tiraspol Universitatea de Stat, Colegiul de medicină, au fost devastate şi închise şcolile româneşti din Grigoriopol, Dubăsari, etc, ţaranilor li se impun „taxe vamale” de pe terenurile ce le prelucrează de sute de ani, limba română cu alfabetul latin e interzisă, sînt multe cazuri de dispariţie a celor ce se opun.
In decizia sa din 8 iulie 2004 în cazul „Ilaşcu contra Rusiei” Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg a demonstrat că aşa-zisa republică nistreană a fost creată cu susţinerea militară, politică si financiară a autorităţilor ruse. De fapt, s-a recunoscut că Transnistria este un pămînt ocupat de armata rusească şi autorităţile transnistrene sînt definite drept nelegitime, impuse din afară şi „agenţi” ai unei puteri ocupante.
La sfîrşitul războiului din 1992 Rusia a impus Moldovei un act prin care şi-a arogat rolul de garant, mediator şi pacificator al conflictului provocat de ea însăşi. Prin această „mediere” Rusia urmăreşte doar să-şi menţină prezenţa militară şi regimul de la Tiraspol. Deaceea este necesară o implicare directă a României, Uniunii Europene şi a Statelor Unite în acest conflict.