Excelenţei Sale,
Domnului Preşedinte al României,
Traian Băsescu
Domnule Preşedinte al tuturor românilor,
Cu o deosebită bucurie am aflat de sosirea Dvs la Paris, şi vă spunem un „Bine aţi venit”. Bine aţi venit dle Preşedinte aici, unde la alegerile generale, necătînd la rîndul de peste 4 ore în frig, 1642 de români au venit la vot şi a au spus DA schimbării. Ca şi în noiembrie 2004, vă susţinem în lupta ce o duceţi zi de zi contra vechilor structuri.
În această zi de 21 noiembrie se va sărbători la ambasada României 1 decembrie – ziua naţională a neamului, zi ce a consfinţit reîntregirea României. Deaceea anume în această zi nu trebuie să uităm de românii ce prin nedreptăţile Istoriei au rămas în afara României de azi. Dle Băsescu, vă întîmpinăm cu multă bucurie pentru că sîntem de acord cu poziţia şi declaraţiile Dvs în privinţa românilor de pretutindeni, mai ales a românilor autohtoni din jurul graniţelor României. Declaraţiile Dvs au adus noi speranţe pentru românii ce acum sînt în afara României, şi sperăm că la trecerea în realitate aceste speranţe să nu se transforme în dezamăgiri. Avem deplină încredere în puterea şi voinţa Dvs.
În primul rînd, dle Preşedinte, vă atragem atenţia la problema re-activării cetăţeniei române pentru foştii cetăţeni români şi urmaşii lor. În urma unificării României românii din Basarabia şi Bucovina de Nord erau cetăţeni români, mulţi din ei au luptat în armata română, unii au căzut pe cîmpul de luptă sau au fost răniţi, dar niciodată nu au renunţat la cetăţenia română. Acesta e dreptul lor, nu un privilegiu ce poate fi acordat sau retras de dl Mihai Răzvan Ungureanu. Astăzi, cînd aceşti români îşi doresc re-confirmarea faptului că au fost şi sînt cetăţeni români, în mod greşit sînt trecuţi prin procedura extrem de birocratică, costisitoare si umilitoare de re-dobîndire a cetăţeniei (priviţi mărturia lui Victor Todoriuc ce se zbate din 1997 să obţină cetăţenia română şi aşa şi n-a obţinut-o). Această procedură, aplicabilă celor ce au renunţat la cetăţenia României în mod voluntar şi individual (din motive personale, economice sau politice), nu trebuie aplicată foştilor cetăţeni români din teritoriile anexate de alte ţări. Această ne-dorinţă a autorităţilor române de a recunoaşte calitatea de cetăţean român celor ce au avut această cetăţenie şi urmaşilor lor este în totală contradicţie cu eforturile Rusiei, Ucrainei şi Bulgariei de a da cetăţenile lor respective tuturor doritorilor în doar cîteva săptămîni de la depunerea cererii. Mai mult ca atît, Bulgaria a acordat (şi mai acordă) cetăţenia bulgară mai multor zeci de mii de locuitori a Republicii Moldova doar în baza unei declaraţii de apartenenţă la etnia bulgară.
În al doilea rînd, dle Preşedinte, constatăm cu indurerare intenţia Ministerului Român de Externe de a introduce regimul de călătorii pe bază de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova care vor să viziteze România. Ministrul de Externe a României Domnul Mihai Răzvan Ungureanu a spus că regimul de vize impus basarabenilor va fi unul „flexibil” bazat pe modelul polonez. Dar acest „model flexibil” prevede eliberarea vizelor doar la ambasada din Chişinău, doar în baza unei inivaţii oficiale ce e autorizată şi înregistrată în Polonia, doar după 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii… Nu credem că există regim de viza flexibil, credem că există sau nu dorinţa de a separa românii prin noi cortine de fier. Se vehiculează ideea că introducînd vize pentru cetăţenii Republicii Moldova România „se conformă cerinţelor UE”. După cîte ştim, UE cere „securizarea frontierelor României” şi nu credem că introducerea vizelor pentru cetăţenii Republicii Moldova este unica soluţie pentru această securizare. România la intrarea în UE nu va semna automat acordurile Schengen, deci va fi liberă să introducă sau nu regimul cu vize pentru unele ţări. Nu dorim ca această „conformare” să le aminteasca românilor din Basarabia şi Bucovina de Nord de „conformările” din 1940, şi să-i descurajeze mai departe de politica statului român de abandon şi înstrăinare. De ce să nu luăm exemplu de la Ungaria vecină ce nu a introdus niciodată regim de vize pentru cetăţenii României?
În al treilea rînd, ne pare importantă o cunoaştere reciprocă mai bună a românilor din interiorul şi din exteriorul României. Nu dorim ca România să trateze cu nepăsare, suspecţie sau agresivitate românii din afara României. Din cauza lipsei une politici coerente faţă de românii din afara graniţelor e o lipsa totală de informaţie în România de ceea ce se produce la românii din afara României. Prin comparaţie, la noutăţile de
la posturile TV ruseşti se vorbeşte mult mai mult despre ceea ce se întîmplă în Republica Moldova. Chiar mai rău ca atît, are loc o adevărata intoxicare in mass-media – cînd se pomeneşte de românii din Republica Moldova mai tot timpul se spune despre „vama Albiţa şi traficanţi”, „basarabeni implicaţi în crime sau accidente rutiere”… Şi românii din România plecaţi la muncă în străinătate sînt numiţi pe nedrept şi în derîdere „căpşunari” (şi unii politicieni îşi permit astfel de declaraţii). Cu toate că aceşti români nu au plecat în străinătate de voie bună, ei sînt obligaţi să plece pentru că nu pot să-şi asigure o viaţă decentă în satele şi oraşele natale. Prin munca lor se menţin în viaţă zone întregi din România (Maramureşul, nordul Moldovei şi Transilvaniei). Chiar şi cele mai mici incidente sau porniri birocratice pot strica încrederea ce se construieşte de mai mulţi ani. Un mic exemplu – de vreo 10 ani, maşinile şi trenurile din Republica Moldova ce intră în România sînt „dezinfectate” – spălate cu apă pe la roţi, contra unei plăţi suportate de cei dezinfectaţi. Dacă astfel de măsuri în cadrul unor crize sînt uşor de înţeles, în timpul normal arată doar că „cică toţi cei din Basarabia sînt contaminaţi” sau „n-avem nevoie de nespălaţi”.
Înţelegem că această cerere depinde mai mult de societatea română în ansamblu şi mai puţin de structurile statului, dar sîntem siguri, că prin intervenţiile pe care le-aţi avut, aţi început să „rupeţi gheaţa” în această direcţie.
În al patrulea rînd, vă felicităm pentru buna gestiune a crizei ostaticilor români din Irak, şi sîntem siguri că depuneţi aceleaşi eforturi şi pentru eliberarea deţinuţilor români din Tiraspol Andrei Ivanţoc şi Tudor Petrov-Popa.
Vasile Călmăţui, www.laparis.net
Ştefana Bianu, Consiliul Mondial Roman – Paris
Oleg Brega, presedinte ONG Hyde Park, Chişinău