De ani de zile ideea Unirii a fost ţinută sub tăcere (atît la Chişinău cît şi la Bucureşti), chiar şi de partidele pro-unioniste (sau fostele partide pro-unioniste). O discuţie publică anume acum va fi benefică, şi prin asta Băsescu a surprins politicienii din RMoldova care se sfiesc şi nu ştiu cum să răspundă. Ceea ce este nou în ultimii ani în RMoldova este sărăcirea populaţiei (şi lipsa totală de perspective – nu se vede ce/cine ar putea schimba această situaţie), loviturile din ce în ce mai dure primite din partea Rusiei şi faptul că oamenii văd cum „se trăieşte” în vestul Europei. Deci momentul e foarte bine ales, şi cu cît ne apropiem de ziua aderării României la UE, cu atît presiunea asupra guvernanţilor de la Chişinău va fi mai mare.

Căci dacă policienii şi guvernanţii RMoldova spun clar şi răspicat „nu”, vor fi contra dorinţei majorităţii covîrşitoare a cetăţenilor RMoldova ce vor să fie în UE (prin sau fără România).

Prin mediatizarea propunerii Unirii, Voronin se poate pomeni cu o surpriză enormă – susţinerea de către populaţia RMoldova a propunerii lui Băsescu. Şi nu cred că exagerez.

În primul rînd, au existat tot timpul (şi încă există) cei 10-20% de pro-unionişti convinşi (majoritatea intelectualităţii e pro-unionistă, şi ei pot face diferenţa atunci cînd va fi necesar).
În al doilea rînd, la aceşti pro-unionişti convinşi aşi adăuga cam 40-50% din populaţie ce pot deveni pro-unionişti „din oportunitate”. Oamenii vor şti – DA, există o alternativă la sărăcie, DA, există o alternativă la corupţie, DA, există o alternativă la „plecarea prin tufişuri” la muncă în vestul Europei…

Nu cred că Voronin poate să răspundă într-un mod ce îi va fi favorabil. Va tăcea şi va ţine sub tăcere această propunere. Dar nu o va putea face veşnic şi Unirea este inevitabilă.

Vasile Călmăţui, Paris, 5 iulie 2006